Si poate ..fiecare dintre noi ne'am simtit singuri la un moment dat.Fara sperante,fara vise,fara a privi in viitor. Pusi la pamant de persoanele pe care poate chiar le iubeam prea mult,de lucrurile intamplate exact pe dos,de toti si de toate,incercand sa ne ridicam cu fruntea sus cu toate ca ...inauntru eram plini de agonie.
Noptile pe care le'am pierdut plangand, parca nu isi mai au rostul.Toate lacrimile varsate la fiecare lucru pe care il credeam atat de important sa vezi cum iti sunt nesfarsite nu e tocmai cel mai placut lucru. Toate suspinele pe care le'am acordat unor persoane intr'o secunda au devenit mai intense si tot intr'o secunda au devenit cel mai mare cosmar.
Cand simteai ca parca nu mai ai scapare....a aparut acea persoana. Te'a sprijinit in cele mai grele momente, te'a facut un om mai bun,te'a linistit,te'a facut sa iti dai singur palme si sa iti revii ca mai avem destul drum inainte.Toate acestea trebuiau facute de prieteni...de prietenii adevarati...cei in care ai crezut...ai sperat... . s'au de o persoana care a aparut ca prin minune....in momentul potrivit...
Asa ca le multumesc "prietenilor" ca am aflat adevarata prietenie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu